Femeia perfecta care te va ucide cu ghearele ei

Mă voi învălui intr-o perdea de fum,

Si mi-a venit timpul acum sa mă pierd în densul tău parfum.

Ca si alta data ne vom pierde nopţile

Asa cum ne-am pierdut si la început minţile.

Otrava ta este tot ceea ce m-a ţinut pana acum la pamant,

Si am ajuns mult prea repede la deznodamant,

Finalul îl ştii pe derost: tu cazi!

Si toata pielea ti-o arzi.

Iluzia absoluta ca vei găsi fata perfectă care

Nu îşi va dori nici o implicare,

Va dori doar sa împartă patul cu tine,

Si apoi sa plece nepăsătoare, NU CA MINE.

Atunci cand îţi vei găsi si tu moartea,

Ea va fi singura care te va mai alina,

Dar totul va fi o mare iluzie: vei simţi captivitatea.

Si te va chinui fără putinţă de scăpare, asa cum si tu odată ai făcut: Felina.

Timpul vindeca toate ranile

Mor incet de dorul tau si tu deja m-ai uitat

Ascunzi în tine mii de ganduri sinucigase,

Vrei sa mergi mai departe cu aceleaşi ganduri întunecoase?

Mai faci un pas spre prăpastia ce demult te aştepta,

Mai ai de ucis o singura fata.

Un ultim gand colorat,

Te-a mai străfulgerat,

Si acum totul e uitat.

În urma celui care odată te-a ajutat.

Spune-mi cu ce viteza ai ajuns sa te îndrepti spre moarte?

Nu ai ajuns cumva sa o iei din nou pe un drum aparte.

Dincolo de ceea ce poate vedea ochiul uman.

Se ascunde un cimit de amintiri cu agresivitate.

Nimic nu va mai fi la fel cum era. 

Si totul împrejurul tău se va schimba.

 În cenuşă de alta data.

Viaţa ta nu va mai putea fi niciodată schimbată!

Timpul vindeca toate ranile

Urma de tigara ce a ramas in urma multelor certuri

Păstrez o amintire veche într-un album.

Cu nişte lacrimi care nu am reuşit sa le şterg nici pana acum.

Un singur cuvant de mi-ai fi spus.

Mi-ar fi fost de ajuns.

Ai reuşit vreodată sa mă uiti?

Tot ceea ce am făcut nu a fost de ajuns?

Te mai răscolesc vreodată amintirile din trecut?

Căci pe mine pana acum totul m-a durut.

Încă vreau sa cred ca între noi mai exista o şansa.

Ai reuşit sa uiti vreodată de micul nostru sărut?

Si deschizand cu aceeaşi durere.

Totul îmi provoacă o mare asfixiere.

Păstrez în suflet speranta vie a unui nou început.

Am pierdut tot ceea ce-am avut.

Te rog sa îţi aminteşti din cand în cand.

Ca tot ceea ce am avut nu este încă un gand. 

Timpul vindeca toate ranile

Nu mai avem timp sa mai ne mai uitam in urma noastra

Cu aceleaşi lacrimi pe fata care au izbucnit si prima data,

Spun ca nu totul este pierdut în van. Ai încetat sa visezi vreodată?

Iată-mă la răscruce de drumuri, cu sufletul în propria-mi mana.

Si nimic din ceea ce ştiam despre dragoste nu se mai aseamănă.

Încă sper sa mai avem un viitor comun în care sa existăm.

Oare vom mai reuşi vreodată sa ne lăsăm duşi de val, sa ne manifestăm?

Aripi de fluturi cad peste mine spunandu-mi ca viaţa se va schimba.

Dar oare cu ce nu va mai înainta?

As vrea sa iert toate păcatele făcute în numele dragostei.

Sa iert tot ceea ce s-a întamplat s-a săvarşit cu sange rece. Vrei?

Sa mai vezi vreodată lumina. Sa te scalzi în ea?

Si vreau sa reuşesc sa îmi mai şterg de pe fata lacrima.

Este ultima data cand mai port în suflet acesta durere.

Sau poate ultima data cand trupul meu se mai scalda în aceasta dulce adiere.

Vreau sa uit tot ceea ce am făcut pana acum.

Căci pentru a trece mai departe în viaţa nu am cum altcum.

Timpul vindeca toate rănile

Schimbarea unui inger in demonul de alatadata

Am sa scriu istorie în sufletul tău si nu ai reuşeşti sa mă uiti,

Te voi face astfel încat fiecare cuvant sa mi-l asculţi.

Dar mai eşti omul de altădată, sau ai rămas doar o figura de ceară

Printre miile de suflete ce dintr-o ultima suflare sunt gata sa piară?

Nu am fost adusă pe pămant pentru a da ordine sau a fi sclavă,

Suntem doar nişte simpli îngeri ce se amestecă printre oameni, nişte figuri îngheţate de lavă.

Dacă tu te-ai schimbat vreodată, voi fi îngerul ce îţi va cerşi dragostea,

Voi fi omul care va încerca în fiecare minut sa îţi amintească ca timpul nu trebuie sa stea.

În fiecare secunda minuscula din viaţa ta, voi fi la fiecare pas,

Sau mai bine vrei sa îţi vezi de soarta ta? Sa te las?

O singura oara de iubire îţi voi da,

Si apoi în ceaţa voi fi cea care va dispărea.

Încă mai vrei sa te alături unui suflet care s-a pierdut de mult în iad?

Sau încă speri ca nu voi mai continua si mai adanc sa cad?

Ultima suflare de pe pămant.

Un ultim jurămant.

Timpul vindeca toate ranile

Sper sa fie ultima data cand imi mai amintesc de tine

Este ultima data cand mai vrei sa iti aduci aminte de un suflet ranit?

De ce iti este frica? Sa nu mai ai din nou sufletul fript?

Oare cum am reusit sa distrug atata in jurul meu, mai conteaza?

Oare mai avem putin timp se ne iubim fara sa distrugem? Stai si examineaza.
 

Cum a fost prima data cand ne-am intanlit?

O lume intreaga in fata noastra a palit.

Mai simti aceeleasi sentimente ce ne tineau uniti?

Am disparut de tot in ceata, acum suntem despartiti.

Ai uitat vreodata cum e sa iubesti?

Sau tot ceea ce mai stii, este sa urasti?

Iti doresti vreodata sa te intorci in trecut?

In fata tuturor ce s-au petrecut pana in prezent,ai ramas mut?

Acestea sunt ultimele cuvinte ce mi s-au intiparit pe buze: uita-ma.

Un ultim gand tauat in mintea mea, intiparit de atata vreme: saruta-ma!
As vrea sa uit cum e sa fi ranit, dar totul acum trebuie sa las in trecut.
Caci dincolo de acest univers obsrcur ma astepta un nou inceput!

Timpul vindeca toate ranile

Uita de tot ceea ce ai simtit pana acum

Am inceput sa cos ranile care le-ai lasat.

Vreau ca totul in urma mea sa fie uitat.

Nu mai vreau sa scot din sertar,

Tot ceea ce pentru mine era elementar.

Uite, mai vezi tu ceea ce a fost?

Mai crezi ca tot ceea ce infaptuiam mai are rost?

In trecut am incercat sa zburam.

Dar nu am reusit decat sa esuam.

Este timpul sa-ti iei adio de la mine.

Ca nu mai reusesc sa ma definesc prin tine.

Uita de tot ceea ce ai trait pana acum.

Toate amintirile le voi face scrum.

Toate piesele din puzzle au cazut,

Ce mai este de facut?

Vom mai incerca vreodata sa redeschidem?

Sau tot timpul clipele petrecute impreuna, vom incerca sa le inchidem?

Timpul vindeca toate ranile

Ai reusit sa te pierzi in ceata fara sa lasi vro urma

M-am trezit din nou cu acelasi zambet sters pe fata.

Din nou aceeasi zi fara sentimente , unde e cel care te rasfata?

Unde au disparut acele momente placute?

Si toate s-au facut nevazute.

M-am trezit din nou cu aceeasi suflare grea de dimineata.

Si din nou aceeasi intrebare, unde a disparut cel care te rasfata?

Unde au disparut acele clipe de fericire?

Si toate s-au pierdut intr-o clipire.

Este din nou o zi in care vreau sa te dau in uitare .

Dar tot ceea ce este in jurul meu ma implora sa iti dau ascultare.

Unde ai disparut?

Unde te-ai pierdut?

Un singur lucru mai reuseste sa ne tina uniti.

Si aceea era ceea ce ne facea pe noi fericiti.

Dar unde am reusit sa ne pierdem?

Caci nimic din ce auzim nu mai credem!

Timpul vindeca toate ranile

O urma de trecut adusa si coborata in pragul disperarii

Suflet rătăcitor pierdut în focurile iadului,

Cum vei mai găsi drumul spre casa?

Cine ti-a vandut fiinţa, dar uita totul si lasă.

O singura dorintă la sfîrşit, rezista-i lui.

Cum ai reuşit sa te rătăcesti pe cărări?

Ai uitat cum este sa trăieşti pentru tine.

Si atunci nu te-ai mai uitat în urma după mine,

Cum ai reuşit sa aduni mii si sute de frustrări?

Am coborat jos în iad pentru a te salva de chin.

Un peisaj dezastruos, am văzut suflete cazatoare,

Cand au reuşit sa subjuge cu multă suferinţă pe fiecare?

Ori cat as încerca, nu voi reuşi al tău suflet sa-l alin.

Te-ai pierdut pentru totdeauna în ceata.

Cand ai reuşit sa faci sa treacă timpul asa de repede?

Toţi ce odată te iubeau, au ajuns de tine sa se lepede.

De-a lungul vremii vei ramane un trup fără viaţa!

Timpul vindeca toate ranile

Trecutul ce inca reuseste sa ma bantuie

Prin ce lege mi-a fost luat dreptul la viata?

Prin ce lege ati decis ca e mai bine pentru mine in ceata?

Prin ce lege mi-ati pus lantul la gat, fara nici o speranta?

Prin ce lege ati decis ca o sa uit repede acesta fata?

Ma ascund de lumina ce vrea sa ma orbesca,

Dar cum ramane cu tot restul lumii, cum sa fac sa nu ma mai vrajesca?

Ma ascund in baia de intuneric de afara, doar ca sa nu ma chinuiasca.

Dar cu ramane cu firicele de lumina. Moartea este firesca?

Te caut prin colturile inimii mele, dar nu te gasesc,

Pana la disperare imi chinuiesc corpul intr-o continua cercetare.Ametesc!

Dar de ce de fiecare data cand te descopar, nu vreau decat sa ma feresc?

Pentru ca mi-e frica sa nu ma mai amagesc.

Vreau sa te feresc de tot raul ce l-am facut in trecut,

Imi doresc sa te pazesc de tot ceea ce in favoarea setei de sange a fost facut,

Incerc sa te ajut sa eviti sa devini o marioneta a lumii, totul, nu vreau sa execut.

 Dar vom ramane captivi pentru totdeauna in acest timp cu ata cusut.

Timpul vindeca toate ranile

Prima despartire care m-a bagat in uitare

E prima mea zi în care îmi iau gandul de la tine,

Căci tot ceea ce faci, se izbeşte cu putere de mine.

Si cu aceeaşi durere în piept ce mă despica în doua.
Nimic nu este nou si dintr-o data afara a început sa ploua.


În încercarea disperată sa opresc lacrimile sa curgă pe obraz,
Nu fac decat sa deschid o nouă portita spre un nou necaz.
Astfel cu inima în maini, incercand sa lipesc bucatele sparte.
Stau singura incoltita de frigul din inima ta, sperand sa ajung la cei care îmi tin parte.


  Acum în genunchi, ca si prima data cand am aflat ca exişti
Corpul meu se întreabă cu mirare:"Cum de mai rezisti?"
Si cum nimica din ceea ce vezi nu mai este real,
Îti pui întrebarea, dacă totul ceea ce ai realizat nu a fost în imaginar?


Cu fiecare strop de cerneala căzut pe o foaie albă, scrii istorie
Dar ramai de fiecare data încremenit, cand îţi dai seama ca totul e din memorie.
Fiecare amintire, fiecare dezamăgire, fiecare sclipire,
Nu face decat sa aducă după ea o nouă înlocuire.

Timpul vindeca toate ranile

O crima ce implica sufletul luat de mult in mormant

Totul a început sa fie lipsit de viaţa

Si toţi cei care au călcat, se tin de o ata,

Dar am o singura remarca de făcut.

Ca totul ce s-a intamplat, aparţine de trecut.

În tot acest paradis lipsit de magie,

Îmi închid ochii uşor, peste ei, nu mă interesează ce o sa fie.

Si cu fiecare lacrimă căzută în zadar,

Nu îmi doresc sa primesc de la natura, nici un dar.

Înghiţită într-o baie de petale de rouă,

În spaţiul de afara, începe sa ploua.

Cu rochia cea nouă patata de sange,

Fiecare legatură ce am avut-o vreodată se frange.

Clipa de clipa, minut de minut, timpul trece,

Tot trupul meu se simte rece.

Si cu o ultima suflare, pumnalul este înfipt,

În cel pe care adesea, l-ai iubit.

Timpul vindeca toate ranile

Blestemul minciunii lasate sa se dezvolte

Blestemată sa nu pot scapa de mrejele în care sunt prinsă, niciodată.

Mă zbat neîncetat dorind sa evadez din propria soarta.

Lasă-mă aici, în acest univers lipsit de viaţa si îndreaptă-te spre o alta fata.

Iar astfel sufletul cuprins de lanţurile morţii, va mai înceta sa se zbata,

Inecata în propriul sange care mă îmbăta.

În aceasta clipa mă uit cu mirare la tine, fiind înconjurat de o groaza de minciuni.

Care au apărut de cand ai început sa mă suni.

În fiecare clipa petrecuta în grădină de crini.

Te găsesc scufundat în sentimente, intr-o mare de spini.

Fiecare suferinţă, tu, reuseşti sa mi-o alini.

Dar oare de ce de fiecare data trebuie sa pierim în focul ce arde cu neincetare, sa suferim?

Căci noi suntem singurii care ne chinuim.

Fiecare licărire de iubire ne dorim sa o împlinim,

Dar de fiecare data pierzand-ne speranţele, murim.

Ce rost are sa ne mai străduim?


Razele soarelui ies după fiecare furtună, pe care viaţa ruseşte sa o întunece.
La fel se manifesta si iubirea noastră, inimile noastre făcand-o sa se purifice.
 Deci acum în postura de arcas al propiei armate, credinţa mea în forma de cruce,
 Cu fiecare săgeata trasa din arcul magic al inimii mele începe sa se fortifice.
Si niciodată ceea ce am clădit nu o se strice.

Timpul vindeca toate ranile

Iubirea si timpul au murit de mult

Hai sa oprim timpul în loc pentru o clipa,

Dar tu apuca-te si tipa.

Timp de un minut totul pare lipsit de mişcare,

Dar totul invie si moare.

Cu mana pe inima îţi declar sentimente de iubire,

Dar simt din partea ta o mare dezamăgire.

Crezi ca te mint,

Dar eu spun/sunt tot ceea ce simt.

Trag si ultimul fum dintr-o tigara,

Si dau totul afara.

Îmi curg lacrimi din ochi si totul i-a foc,

Dar în acest moment corpul tău intra în soc.

Emoţii intense de iubire cu nuanţe de fericire risipite în vant.

Acum totul este pierdut în mormant.

Timpul prins în clepsidra îşi reia cursul vechi.

Si totul începe sa se mişte pe perechi.

Eşti singurul în univers care e lipsit de o fiinţa,

Dar eu nu mai am nici un pic de voinţă.

Nu îmi doresc sa mă întorc la ceea ce a fost,

Căci nu mai are rost.

Timpul vindeca toate ranile