Totul a început sa fie lipsit de viaţa
Si toţi cei care au călcat, se tin de o ata,
Dar am o singura remarca de făcut.
Ca totul ce s-a intamplat, aparţine de trecut.
În tot acest paradis lipsit de magie,
Îmi închid ochii uşor, peste ei, nu mă interesează ce o sa fie.
Si cu fiecare lacrimă căzută în zadar,
Nu îmi doresc sa primesc de la natura, nici un dar.
Înghiţită într-o baie de petale de rouă,
În spaţiul de afara, începe sa ploua.
Cu rochia cea nouă patata de sange,
Fiecare legatură ce am avut-o vreodată se frange.
Clipa de clipa, minut de minut, timpul trece,
Tot trupul meu se simte rece.
Si cu o ultima suflare, pumnalul este înfipt,
În cel pe care adesea, l-ai iubit.
 |
| Timpul vindeca toate ranile |
Trecutu e trecut, viitorul e maine, prezentu e azi, ce ne asteapta nu se stie, dar ne asteptam sa fie cat de bun si de frumos, clipe petrecute cu cei care ne iubesc raman vesnic.
RăspundețiȘtergere