Prima despartire care m-a bagat in uitare

E prima mea zi în care îmi iau gandul de la tine,

Căci tot ceea ce faci, se izbeşte cu putere de mine.

Si cu aceeaşi durere în piept ce mă despica în doua.
Nimic nu este nou si dintr-o data afara a început sa ploua.


În încercarea disperată sa opresc lacrimile sa curgă pe obraz,
Nu fac decat sa deschid o nouă portita spre un nou necaz.
Astfel cu inima în maini, incercand sa lipesc bucatele sparte.
Stau singura incoltita de frigul din inima ta, sperand sa ajung la cei care îmi tin parte.


  Acum în genunchi, ca si prima data cand am aflat ca exişti
Corpul meu se întreabă cu mirare:"Cum de mai rezisti?"
Si cum nimica din ceea ce vezi nu mai este real,
Îti pui întrebarea, dacă totul ceea ce ai realizat nu a fost în imaginar?


Cu fiecare strop de cerneala căzut pe o foaie albă, scrii istorie
Dar ramai de fiecare data încremenit, cand îţi dai seama ca totul e din memorie.
Fiecare amintire, fiecare dezamăgire, fiecare sclipire,
Nu face decat sa aducă după ea o nouă înlocuire.

Timpul vindeca toate ranile